Semnificația zilei de 24 ianuarie
La 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 - numită și „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voință politică a celor două principate, Moldova și Țara Românească. Este prima etapă în crearea statului unitar român modern, proces început, practic, în anul 1848, prin uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
După Războiului Crimeii (1853 - 1856), în urma căruia Franța, Anglia și Imperiul Otoman au ieșit victorioase în fața Imperiului Rus, în anul 1858, Marile Puteri s-au reunit în cadrul Conferinței de la Paris, finalizată cu o Convenție, care s-a referit și la problematica românească.
Deși au existat și voci care erau împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că desemnarea Bucureștiului drept capitală va face ca Moldova să-și piardă din influență, divanurile ad-hoc organizate în anii 1857 și 1858 au demonstrat dorința de unire a populației.
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă formată din 48 de deputați l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, șeful partidei unioniștilor moldoveni.
În Țara Românească, unde alegerile urmau să se țină pe 24 ianuarie, locțiitorii domnești erau antiunioniști, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureștenii au fost mobilizați pentru a susține candidatura lui Cuza.
În ședința din 24 ianuarie 1859, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, devenind domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri.
În proclamația către națiune, domnitorul sublinia: „Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit de generațiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă și de puterile garante... Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie.”
În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a reprezentat perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și a primului guvern unitar, prin reformele sale - adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza - patriot cu idei liberale, nu radicale însă, precizează cercetătorii istorici - a pus bazele dezvoltării moderne a României. (Potrivit istoricilor, până la Unirea Principatelor și secularizarea averilor mănăstirești din 1863, un sfert din teritoriul arabil al țării aparținea mănăstirilor închinate bisericilor orientale.)
Ziua de 24 ianuarie - ziua Unirii Principatelor Române - a fost declarată zi de sărbătoare națională în decembrie 2014.
Data de24 ianuarie semnifică, practic, ziua de naștere a statului național modern român și trebuie ca românii să nu uite acest lucru.
